13 definiții pentru pățanie pățenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățénie s. f.] – Păți + suf. -anie.

PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățénie s. f.] – Păți + suf. -anie.

pățanie sf [At: CARAGIALE, O. II, 276 / V: (reg) en~ / Pl: ~ii și (pop) ănii / E: păți + -anie] 1-2 Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, experiență neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva Si: (pop) pătăranie (1-2), pățeală (1-2), (îrg) pataramă (1-2), pățire (1-2), pățit1 (1-2), pățitură (1-2), (reg) opravă (1-2), oroganie (1-2), pațilă (1-2), păț (1-2), pățău (1-2), pățitanie (1-2). 3 (Pex; lpl) Peripeții, aventuri prin care trece cineva.

PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La pl.) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – Pl. și: pățanii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățénie (ISPIRESCU, L. 226) s. f.

PĂȚÁNIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. [G.-D. pățaniei] /a păți + suf. ~anie

pățanie f. întâmplare, mai adesea neplăcută: își spuseră toate pățeniile ISP. [V. pățì].

pățánie f., pl. ăniĭ (d. pățesc). Întîmplare neplăcută orĭ stranie: ĭa să-țĭ spun pățania!

PĂȚÉNIE s. f. v. pățanie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pățánie (-ni-e) s. f., art. pățánia (-ni-a), g.-d. art. pățániei; pl. pățánii, art. pățániile (-ni-i-)

pățánie s. f. (sil. -ni-e), art. pățánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pățániei; pl. pățánii, art. pățániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂȚÁNIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură,) 2. v. încurcătură. 3. v. peripeție.

PĂȚANIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură.) 2. încurcătură, poznă, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 3. întîmplare, peripeție, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)

Intrare: pățanie
pățanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pățanie
  • pățania
plural
  • pățanii
  • pățaniile
genitiv-dativ singular
  • pățanii
  • pățaniei
plural
  • pățanii
  • pățaniilor
vocativ singular
plural
pățenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pățenie
  • pățenia
plural
  • pățenii
  • pățeniile
genitiv-dativ singular
  • pățenii
  • pățeniei
plural
  • pățenii
  • pățeniilor
vocativ singular
plural

pățanie pățenie

etimologie:

  • Păți + sufix -anie.
    surse: DEX '09 DEX '98