Definiția cu ID-ul 927857:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La pl.) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – Pl. și: pățănii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățenie (ISPIRESCU, L. 226) s. f.