2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pășuni v vz pășuna

PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

PĂȘÚNĂ s. f. v. pășune.

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășúnă s. f.] – Lat. pastio, -onis.

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășúnă s. f.] – Lat. pastio, -onis.

pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.

pășune sf [At: PSALT. HUR. 682/11 / V: (reg) ~nă, părș~ / E: ml pastio, -onem] 1 Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc3 vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, pașă2, păștiune (reg) păscălău2, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare (2) pășunat (2), pășunet Vz imaș, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetație ierboasă. 3 (Îrg) Pășunat (1).

PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUE, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. Loc acoperit cu iarbă, unde pasc vitele; suhat, imaș, izlaz. Făt-Frumos a încălicat iarăși pe iapă și a plecat cu ea spre pășune. POPESCU, B. IV 26. Fata... în ziua aceea s-a întors cu oile de la pășune mai tîrziu ca de obicei. CARAGIALE, O. III 194. ♦ Iarba de pe locul unde pasc vitele. Pășune bună. – Variantă: (învechit și popular) pășúnă s. f.

pășúne-modél s. f. Islaz care poate servi drept model ◊ „Transformarea acestora [a 866 ha] într-o pășune-model. R.l. 8 III 67 p. 3; și emisiune radio 5 V 74 (din pășune + model)

A PĂȘUNÁ ~éz 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune

PĂȘÚNE ~i f. Teren necultivat acoperit cu vegetație ierboasă, unde pasc vitele; toloacă; imaș; izlaz; suhat. /<lat. pastio, ~onis

pășune f. câmp de păscut. [Lat. PASTIONEM].

pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.

pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pășuná (a ~) vb., ind. prez. 3 pășuneáză

pășúne s. f., g.-d. art. pășúnii; pl. pășúni

arată toate definițiile

Intrare: pășuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pășuna
  • pășunare
  • pășunat
  • pășunatu‑
  • pășunând
  • pășunându‑
singular plural
  • pășunea
  • pășunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pășunez
(să)
  • pășunez
  • pășunam
  • pășunai
  • pășunasem
a II-a (tu)
  • pășunezi
(să)
  • pășunezi
  • pășunai
  • pășunași
  • pășunaseși
a III-a (el, ea)
  • pășunea
(să)
  • pășuneze
  • pășuna
  • pășună
  • pășunase
plural I (noi)
  • pășunăm
(să)
  • pășunăm
  • pășunam
  • pășunarăm
  • pășunaserăm
  • pășunasem
a II-a (voi)
  • pășunați
(să)
  • pășunați
  • pășunați
  • pășunarăți
  • pășunaserăți
  • pășunaseți
a III-a (ei, ele)
  • pășunea
(să)
  • pășuneze
  • pășunau
  • pășuna
  • pășunaseră
pășuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pășune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășune
  • pășunea
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular
plural
pășună substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășu
  • pășuna
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular
plural
părșune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pășuna pășuni

etimologie:

  • pășune
    surse: DEX '98 DEX '09

pășune pășună părșune

etimologie: