14 definiții pentru pășunat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

pășunat sn [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VI, 7 / V: ~nit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: pășuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) pășunare (1), (îrg) pășune (3), (reg) pășuneală. 2 (Rar) Pășune (1).

PĂȘUNAT s. n. Acțiunea de a pășuna. Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. E. 149.

pășunát n. Acțiunea de a pășuna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂȘUNAT s. v. imaș, izlaz, pășune.

PĂȘUNAT s. păscut, pășunare, (înv. și reg.) paștere, pășune, (reg.) păscare, pășuneală, suhat, suhăție. (~ vitelor pe imaș.)

pășunat s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PĂȘUNAT. Subst. Pășunat, pășunare, pășune (înv. și reg.), pășuneală (reg.), păscut, păscare (pop.). Loc de păscut, pășune, păștiune (reg.), păscătoare (pop.), imaș, izlaz, suhat, suhăție (reg.), toloacă (reg.), seci (înv. și pop.), pajiște; livadă. Plai. Fîneață, fînărie (pop.), fîneț (pop.); rît (reg.). Vb. A paște, a pășuna. V. oaie, păstor, vite.

Intrare: pășunat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășunat
  • pășunatul
  • pășunatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pășunat
  • pășunatului
plural
vocativ singular
plural
pășunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pășunatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pășuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.