10 definiții pentru pâslă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

PẤSLĂ s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, întrebuințat la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

PÂSLĂ ~e f. 1) Produs textil compact, obținut prin baterea în piuă a lânii sau a părului netors al unor animale, având diferite întrebuințări (la fabricarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca material izolant etc.). 2) Obiect de încălțăminte călduroasă (de iarnă) în formă de cizmă, confecționat din acest produs. /cf. sl. plusti

pâslă f. 1. materie de lână sau de păr, nețesută dar călcată: cojoc de pâslă; 2. lână foarte mare și delicată: pălărie de pâslă. [Cf. ceh PLST].

PÎ́SLĂ s. f. Material textil obținut din fire de lînă sau de păr netoarse, mai ales bătute la piuă, întrebuințat ca izolant sau, în prelucrări mai fine, la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase etc. Era gros îmbrăcat, c-o șubă de berbece, cu cizme de pîslă. SADOVEANU, P. M. 192. Boldur Iloveanu se ridicase în straiele urîte și vechi, cu papucii de pîslă neagră. C. PETRESCU, A. 339. Își scotea timid pălăria de pîslă. SAHIA, N. 65.

pî́slă f., pl. e (din *pîstlă, bg. vsl. plŭstĭ, rus. polstĭ, germ. filz, din maĭ vechĭu *feltar, engl. felt, fr. feutre, it. feltro, mlat. filtrus. V. filtru 1). Un fel de stofă făcută din păr îndesat și nețesut: pălărie de pîslă. – Barb. fetru și feotru (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslă s. f., g.-d. art. pâslei


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ.Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci).

Intrare: pâslă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâslă
  • pâsla
plural
  • pâsle
  • pâslele
genitiv-dativ singular
  • pâsle
  • pâslei
plural
  • pâsle
  • pâslelor
vocativ singular
plural