2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PÂS interj. v. pis.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nicio vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

PIS interj. (Mai ales repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice nici pis = a nu scoate nici un sunet, a nu sufla nici o vorbă; a nu zice nici cîrc. V. cîrc. Cînd s-a dezmeticit, și-a văzut pe mama Stanca... a sărit la gîtul ei și, fără să zică nici pis, a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12. Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255.- Variantă: pîs (MARIAN, O. II 326) interj.

PÎRȘ, pîrșuri, s. n. Animal mamifer rozător, mai mic decît veverița, sur-ruginiu, cu coada stufoasă, care trăiește prin păduri, în copaci, și se hrănește cu alune, semințe de brad, fructe de pădure etc. (Glis glis).[1]

  1. Genul și forma de plural sunt probabil incorecte (vezi celelalte surse). — gall

PÂRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.

pis interj.1. Se folosește pentru a chema pisica. – 2. Arată minimul ce se poate pronunța. – Megl. pis. Creație expresivă, cf. sp. miz(-miz), rus. kis(-kis); se folosește adesea cu reduplicare. Ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș.Der. pisoi, s. m. (pisic; Arg., înv., monedă de argint de 5 lei), cu suf. -oi; pisică, s. f. (mîță; Olt., frîna căruței; numele celor trei persoane care precedă și anunță brezaia), cu suf.-ică, cf. megl. pisă, alb. piso, sb., cr. pis (din sb. după Cihac, II, 258), ngr. πισίϰα, poate din rom., tc. pisik(a), pisi (din tc. după Lahovary 1661 și Graur, GS, VI, 333, cf. Ronzevalle 59), țig. pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, GS, I, 54), breton. pisik, engl. puss; pisic, s. m. (pisoiaș); pisicesc, adj. (de pisică); pisicește, adv. (ca pisicile); pisicuță, s. f. (rămurele cu flori de salcie). Cf. Bărbulescu, Arhiva, XXX, 387-8.

pîlș (-și), s. m. – Hîrciog (Myoxus avellanarius). – Var. pîs, pîluci. Sl. plŭchŭ (Tiktin; Byck-Graur 27).

PÂRȘ ~i m. Mamifer rozător de talie mică, cu ochi mari și cu coadă lungă, stufoasă, având blană deasă și moale. /<sl. pluchu

arată toate definițiile

Intrare: pis
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
pâs1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Intrare: pârș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pârșul
  • pârșu‑
plural
  • pârși
  • pârșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pârșului
plural
  • pârși
  • pârșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâlșul
  • pâlșu‑
plural
  • pâlși
  • pâlșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pâlșului
plural
  • pâlși
  • pâlșilor
vocativ singular
plural
pâș1 (s. m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâș
  • pâșul
  • pâșu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâș
  • pâșului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâluci
  • pâluciul
  • pâluciu‑
plural
  • pâluci
  • pâlucii
genitiv-dativ singular
  • pâluci
  • pâluciului
plural
  • pâluci
  • pâlucilor
vocativ singular
plural
pâs2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâs
  • pâsul
  • pâsu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâs
  • pâsului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pâlș pârș pâluci pâs pâș

  • 1. (Myoxus avellanarius).
    surse: DER sinonime: hârciog

etimologie:

pârș (s.m.) avellanarius muscardinus pâlș pâluci pâs pâș

  • 1. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alunar
    • 1.1. Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pis pâs

  • 1. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. expresie A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nicio vorbă, a tăcea chitic.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Cînd s-a dezmeticit, și-a văzut pe mama Stanca... a sărit la gîtul ei și, fără să zică nici pis, a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12.
        surse: DLRLC
      • Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255.
        surse: DLRLC

etimologie: