opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pârguire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pârgui] 1 Ajungere la maturitate și începere a coptului Si: pârguit1 (1). 2 Stare a fructelor și a cerealelor maturizate care încep să se coacă Si: pârguit1 (2). 3 Îngălbenire sau rumenire prin coacere Si: pârguit2 (3). 4 Proces de coacere a fructelor ajunse la maturitate Si: pârguit1 (4). 5 Timp când se pârguiesc (1) fructele sau cerealele Si: pârguit1 (5).

PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

părgui v vz pârgui

pârgui [At: PANN, E. I, 84/17 / V: (reg) păr~ / Pzi: 3 ~ește / E: pârgă + -ui] 1 vr (D. fructe și cereale) A ajunge la maturitate și a începe să se coacă Si: (reg) a se pârgăi, a se pârgălui1 (1), a se pârgăvi. 2 vr A se îngălbeni sau a se rumeni prin coacere. 3 vr (D. plante) A avea fructele ajunse la maturitate, pe cale de a se coace. 4 vtf A face să dea în pârgă (13) Si: (reg) a pârgălui1 (2). 5 vt (Pan; d. cer) A se colora la răsăritul soarelui.

PÎRGUÍ, pîrguiesc, vb. IV. Refl. (Despre fructe și cereale) A începe să se coacă, a da în copt, a da în pîrgă, a se rumeni. Înflori-vor flori și se vor pîrgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU, N. P. 232. Venise acum vremea cînd pepenii se pîrguiau prin bostane. BOTEZ, ȘC. 139. ◊ Tranz. Fig. în partea răsăritului, cerul își pirguise bolta cu o paloare galbenă, roș- aurie. MIHALE, O. 143.

A SE PÂRGUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre fructe, legume, cereale) A începe să se coacă; a da în pârgă. /pârgă + suf. ~ui

pârguì v. a da în pârg sau coacere, vorbind de fructe.

pîrguĭésc v. tr. (d. pîrgă. V. prăjesc). Coc aproape de tot, vorbind de fructe: soarele a pîrguit merele. V. refl. Merele s’aŭ pîrguit. V. cĭulesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguí vb., ind. prez. 3 sg. pârguiéște, imperf. 3 sg. pârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârguiáscă

pîrgui (ind. prez. 3 pl. pîrguiesc, conj. pîrguiască)

pârguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRGUÍRE s. v. pârguit. (~ fructelor.)

PÂRGUÍ vb. (reg.) a se pârgăi, a se pârgălui, a se pârgăvi. (Fructele s-au ~.)

PÎRGUI vb. (reg.) a se pîrgăi, a se pîrgălui, a se pîrgăvi. (Fructele s-au ~.)

PÎRGUIRE s. pîrguit. (~ fructelor.)

Intrare: pârguire
pârguire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârguire
  • pârguirea
plural
  • pârguiri
  • pârguirile
genitiv-dativ singular
  • pârguiri
  • pârguirii
plural
  • pârguiri
  • pârguirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pârgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârgui
  • pârguire
  • pârguit
  • pârguitu‑
  • pârguind
  • pârguindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • pârguiește
 (să)
  • pârguiască
  • pârguia
  • pârgui
  • pârguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • pârguiesc
 (să)
  • pârguiască
  • pârguiau
  • pârguiră
  • pârguiseră
părgui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)