3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

PÂRȘ ~i m. Mamifer rozător de talie mică, cu ochi mari și cu coadă lungă, stufoasă, având blană deasă și moale. /<sl. pluchu

PÂȘ3 s. m. v. pârș.

PÎRȘ, pîrșuri, s. n. Animal mamifer rozător, mai mic decît veverița, sur-ruginiu, cu coada stufoasă, care trăiește prin păduri, în copaci, și se hrănește cu alune, semințe de brad, fructe de pădure etc. (Glis glis).[1]

  1. Genul și forma de plural sunt probabil incorecte (vezi celelalte surse). — gall

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.

PÎRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîlș (-și), s. m. – Hîrciog (Myoxus avellanarius). – Var. pîs, pîluci. Sl. plŭchŭ (Tiktin; Byck-Graur 27).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârș interj. (reg.) strigăt cu care se cheamă sau se alungă măgarul.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÎRȘ subst. (animal rozător). 1. Părșu, Coste (17 A V 149). 2. Pîrșe, Dinul (Puc). 3. + -an: Părșan, N. 1755 (Acte Sc); -u (Anuar CMI 1942 p. 145), nu-i indicată rectificarea în Perișanu; Pîrșanji s.; -a t. 4. Părșoiu din Bîrsa (Sd X). 5. Parșinariu fam. (Mar).

Intrare: Pârș
Pârș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pârș
Intrare: pârș (interj.)
pârș (interj.)
invariabil (I1)
  • pâ
Intrare: pârș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pârșul
  • pârșu‑
plural
  • pârși
  • pârșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pârșului
plural
  • pârși
  • pârșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâlșul
  • pâlșu‑
plural
  • pâlși
  • pâlșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pâlșului
plural
  • pâlși
  • pâlșilor
vocativ singular
plural
pâș1 (s. m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâș
  • pâșul
  • pâșu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâș
  • pâșului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâluci
  • pâluciul
  • pâluciu‑
plural
  • pâluci
  • pâlucii
genitiv-dativ singular
  • pâluci
  • pâluciului
plural
  • pâluci
  • pâlucilor
vocativ singular
plural
pâs2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâs
  • pâsul
  • pâsu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâs
  • pâsului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârș (s.m.) avellanarius muscardinus pâlș pâluci pâs pâș

  • 1. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alunar
    • 1.1. Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pâlș pârș pâluci pâs pâș

  • 1. (Myoxus avellanarius).
    surse: DER sinonime: hârciog

etimologie: