3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

pârâu [At: CORESI, PS. 15/8 / V: ~rău[1], (îvr) părău, pâriu, perâu, (înv) ~reu, (reg) parau, parău / Pl: ~raie, ~uri, (reg) ~rauă, ~rao, ~răie, ~reie, ~roaie / E: cf alb përrua] 1 sn Apă curgătoare mică, permanentă sau temporară, având, în general, sub 50 km lungime Si: râuleț. 2 sn (Pex) Râu. 3 sn (Reg) Albie a unei ape curgătoare. 4 sn Șiroi de apă provenind din ploi sau din topirea zăpezilor. 5 sn (Pex) Șanț săpat de ape pe pantele de scurgere. 6 sn (Pex) Urmă lăsată de un lichid care s-a prelins pe ceva Si: dâră. 7 sn (Fig; mpl; udp „de”) Cantitate mare. 8 sn (Fig; mpl) Șuvoi. 9 av (Pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 10 sn (Pan; reg) Jgheab la teascul de stors struguri. 11 sn (Pan; pop) Canal prin care se scurge murdăria de la grajd. 12 sn (Pan; Trs) Șanț săpat în piatră. 13 sn (Pan; reg) Gardină la fundul unui butoi. 14 sn (Pan; Trs; Buc; îf parău, părău) Vâlcea. 15 sn (Pan; Trs; Buc; îs) Parăul cel strâmt Strâmtoare între doi munți sau între două dealuri. 16 sn (Pan; reg) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. corectată

  1. În original, variantele ~rău și ~reu, fără accent — LauraGellner

PÂRÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua

pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.

PÂRẮU s. n. v. pârâu.

PÂRẮU s. n. v. pârâu.

părâu[1] sm vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. — LauraGellner

pârai[1] sn vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, greu însă de identificat — LauraGellner

PĂRẮU s. n.[1] v. pîrău. modificată

  1. În original s. m. Ladislau Strifler

PÎRẮU, pîraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, rîu mic care, de obicei, se varsă într-un rîu mai mare. Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12. În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele ( = nu te pripi). 2. Fig. Cantitate mare; șiroi. Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304. De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15. Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35. – Pl. și: (regional) pîrăie (CREANGĂ, A. 125). – Variante: pîrîu, pîrîuri (ALECSANDRI, P. P. 156), părău (EMINESCU, N. 7) s. n.

PÎRÎ́U s. n. v. pîrău.

pîrắŭ și (nord) părắŭ n., pl. ăĭe (alb. párrua, art. părroi, albie de rîŭ, de unde și bg. poróĭ, torent, din aceĭașĭ răd. cu Prut. Pascu, Arh. 1921, 433). Rîŭ foarte mic (așa cum începe la izvor). A curge pîrăŭ, a curge gîrlă, a curge mult (vorbind de lacrămĭ, sînge, vin, apă). – Greșit pîrî́ŭ (după rîŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

arată toate definițiile

Intrare: Pârâu
Pârâu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pârâu
Intrare: pârâu (pl. -aie)
pârâu (pl. -aie) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-aie)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
parau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părău
  • părăul
  • părău‑
plural
  • păraie
  • păraiele
genitiv-dativ singular
  • părău
  • părăului
plural
  • păraie
  • păraielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârău
  • pârăul
  • pârău‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârău
  • pârăului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
pâreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârâu (pl. -ri)
pârâu (pl. -ri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pârâuri
  • pârâurile
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pârâuri
  • pârâurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)