3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pânzuit sn [At: MURNU, O. 87 / Pl: (nob) ~uri / E: pânzui] (Nob) 1-3 Pânzuire (1-3).

pânzui [At: SĂGHINESCU, V. 99 / Pzi: ~esc / E: pânză + -ui] 1 vt (Reg; c. i. morți) A înfășura cu giulgiu. 2 vr (Reg; îe) A i se ~ ochii A i se împânzi privirea. 3 vt (Nob; c. i. pânzele unei nave) A fixa pe catarg. 4 (Reg; c. i. tăișul unei securi, al unui topor) A oțeli.

PÎNZUÍ pînzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să li-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. A prinde pînza (2 c) pe catarg, a întinde vintrelele. Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.

PÂNZUÍ, pânzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu un giulgiu fața sau trupul unui mort. 2. A prinde pânza pe catarg, a întinde vântrele. – Din pânză.

pănzuì v. a înfășura în pănza mortuară: trupul să ți-l pănzuesc POP.

pînzuĭésc v. tr. (d. pînză). Rar. Înfășor un mort în pînză. Pun unuĭ topor maĭ prost o pînză (o pană, un tăiș) de oțel.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pânzuí, pânzuiésc, vb. IV (reg.) 1. a înfășura pe cineva în pânză mortuară. 2. (despre nave) a prinde, a fixa pânza pe catarg. 3. a oțeli (o secure, un topor).

Intrare: pânzuit (part.)
pânzuit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzuit
  • pânzuitul
  • pânzuitu‑
  • pânzui
  • pânzuita
plural
  • pânzuiți
  • pânzuiții
  • pânzuite
  • pânzuitele
genitiv-dativ singular
  • pânzuit
  • pânzuitului
  • pânzuite
  • pânzuitei
plural
  • pânzuiți
  • pânzuiților
  • pânzuite
  • pânzuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pânzuit (s.n.)
pânzuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzuit
  • pânzuitul
  • pânzuitu‑
plural
  • pânzuituri
  • pânzuiturile
genitiv-dativ singular
  • pânzuit
  • pânzuitului
plural
  • pânzuituri
  • pânzuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pânzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pânzui
  • pânzuire
  • pânzuit
  • pânzuitu‑
  • pânzuind
  • pânzuindu‑
singular plural
  • pânzuiește
  • pânzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pânzuiesc
(să)
  • pânzuiesc
  • pânzuiam
  • pânzuii
  • pânzuisem
a II-a (tu)
  • pânzuiești
(să)
  • pânzuiești
  • pânzuiai
  • pânzuiși
  • pânzuiseși
a III-a (el, ea)
  • pânzuiește
(să)
  • pânzuiască
  • pânzuia
  • pânzui
  • pânzuise
plural I (noi)
  • pânzuim
(să)
  • pânzuim
  • pânzuiam
  • pânzuirăm
  • pânzuiserăm
  • pânzuisem
a II-a (voi)
  • pânzuiți
(să)
  • pânzuiți
  • pânzuiați
  • pânzuirăți
  • pânzuiserăți
  • pânzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pânzuiesc
(să)
  • pânzuiască
  • pânzuiau
  • pânzui
  • pânzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pânzui

  • 1. rar A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort.
    exemple
    • Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să ți-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137.
      surse: DLRLC
  • 2. A prinde pânza pe catarg, a întinde vintrelele.
    exemple
    • Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • pânză
    surse: DLRM