PÎNZUI pînzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să ți-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. A prinde pînza (2 c) pe catarg, a întinde vintrelele. Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.