O definiție pentru pânzuit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pânzuit sn [At: MURNU, O. 87 / Pl: (nob) ~uri / E: pânzui] (Nob) 1-3 Pânzuire (1-3).
Intrare: pânzuit (s.n.)
pânzuit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)