pântecărie sf [At: FILIPESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~tic~, pin~ / Pl: ~ii / E: pântec + -ărie] 1 (Pop) Diaree. 2 (Pop) Dureri de stomac. 3 (Reg; șîs ~ cu sânge) Dizenterie.

PÂNTECĂRIE f. reg. Stare patologică constând în eliminarea deasă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a pântecări

pânticărie sf vz pântecărie^[1] corectat(ă)

pintecărie sf vz pântecărie

PÎNTECĂRIE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți își țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

pîntecăríe f. (d. pîntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). – Și -ráĭe, pl. ăĭ.

pântecărie (reg.) s. f., art. pântecăria, g.-d. art. pântecăriei; pl. pântecării, art. pântecăriile (desp. -ri-i-)

!pântecărie (reg.) s. f., art. pântecăria, g.-d. art. pântecăriei; pl. pântecării, art. pântecăriile

pântecărie s. f., art. pântecăria, g.-d. pântecării, art. pântecăriei

PÂNTECĂRIE s. v. dizenterie.

pîntecărie s. v. DIZENTERIE.