14 definiții pentru pâc pâc-pâc pâca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă: a) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară; b) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe. – Onomatopee.

PÂC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă: a) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară; b) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe. – Onomatopee.

pâc1 [At: CREANGĂ, P. 131 / V: pâca / E: fo] (Are) 1 i Cuvânt care redă sunetul exploziv, surd, produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară. 2 sf (Reg; îf pâca) Lulea. 3 i Cuvânt care redă sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare Si: poc. 4 i Cuvânt care redă sunetul produs de un fir întins, de o coardă care se rupe.

PÂC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de fumători, când trag fumul din țigară sau din pipă). /Onomat.

PÎC interj. Onomatopee, adesea repetată, care redă: sunetul exploziv surd produs de fumători cînd trag din lulea sau din țigară. Moș Nichifor își aprinde luleaua... și pîc, pîc! pîc, pîc! din lulea. CREANGĂ, P. 131; a) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc. Ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă, una! CREANGĂ, P. 55; b) sunetul produs de un fir de ață sau de sfoară, de o coardă etc., cînd se rupe. Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața. ISPIRESCU, L. 55.

pîc interj. care arată huĭetu celuĭ ce fumează o țigară saŭ o lulea pe sfîrșite saŭ încearcă s’o aprindă: ĭar el „pîc-pîc” îșĭ aprinse luleaŭa. Maĭ rar. Poc: poc cu cĭomagu în capu luĭ! Hop, na: pîc! se rupse ața!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pấca/pấca-pấca (reg.) interj.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîc interj.1. Imită zgomotul unui pocnet sau al unei rupturi. – 2. Imită zgomotul produs de fumatul cu pipa. Creație expresivă. – Der. pîcă, s. f. (Mold., pipă, lulea); pîcîi, vb. (a fuma din pipă).

Intrare: pâc
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâc
pâc-pâc interjecție
compus
  • pâc-pâc
pâca interjecție
interjecție (I10)
  • pâca

pâc pâc-pâc pâca

  • 1. adesea repetat Cuvânt care redă:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Moș Nichifor își aprinde luleaua... și pîc, pîc! pîc, pîc! din lulea. CREANGĂ, P. 131.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pac (interj.) poc attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă, una! CREANGĂ, P. 55.
        surse: DLRLC
      • Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața. ISPIRESCU, L. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe.
      surse: DEX '09

etimologie: