20 de definiții pentru pâșin pașan pășean pășen pășin pâșan pâșen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pâșin, ~ă [At: PSALT. 195 / V: (înv) pășen[1], păș~, ~șen (A și: pâșen), (reg) an (îvr) pășean / A și: pâșin / Pl: ~i, ~e / E: ucr пишний] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) mândră. 3-4 smf, a (Persoană) gravă. 5 a (Reg) Rău. 6 a (Reg; d. oameni) Blajin. 7 a (Reg) Timid. 8 a (Reg) Spășit. 9 a (Reg) Ipocrit. 10 a (Reg) Drăguț. corectată

  1. În original, variantele pășen și pâșen fără accent — LauraGellner

pâșin a. Mold. smerit, liniștit: o vezi cât e de pâșină CR. [Vechiu-rom. pășen, trufaș = slav. PYȘANŬ, înfumurat].

pașan, ~ă[1] a vz pâșin

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PĂȘÍN, -Ă adj. v. pîșin.

PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

PÎȘÍN, -Ă pîșini, -e adj. (Reg.) Blajin, liniștit; rezervat. [Var.: pășin, -ă adj.] – Ucr., rus. pyšnyj, pol. pyszny.

pî́șen, -ă adj. (vsl. pyšanŭ, part. d. pyšati sen, a se mîndri, a fi mîndru; rus. pyšnyĭ, mîndru, luxos; pol. pyszny). Vechĭ. Trufaș. Azĭ. Nord (pîșin). Modest prefăcut, ipocrit, spăsit (după ce va fi trecut pin înț. de „rezervat”): moșu tăcea mereŭ pîșin (CL. 1910, 4, 215. Oltenița?. – Și în Șez. 30, 167). – Greșit scris pășean la Cdr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșín adj. m., pl. pâșíni; f. sg. pâșínă, pl. pâșíne

pășín (= pâșin) adj. (pl. pășini, f. pășină, pășine)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂȘÍN adj. v. agreabil, blajin, blând, bun, domol, fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, pașnic, plăcut, reticent, reținut, rezervat, rușinos, semeț, sfiicios, sfios, timid, trufaș, țanțoș, vanitos.

pîșin adj. v. AGREABIL. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. PAȘNIC. PLĂCUT. RETICENT. REȚINUT. REZERVAT. RUȘINOS. SEMEȚ. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pășín (pășínă), adj. – (Mold.) Îngîmfat, mîndru, trufaș. – Var. pîșin. Sl. pyšanu (Candrea).

pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold.Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie).

Intrare: pâșin
pâșin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâșin
  • pâșinul
  • pâșinu‑
  • pâși
  • pâșina
plural
  • pâșini
  • pâșinii
  • pâșine
  • pâșinele
genitiv-dativ singular
  • pâșin
  • pâșinului
  • pâșine
  • pâșinei
plural
  • pâșini
  • pâșinilor
  • pâșine
  • pâșinelor
vocativ singular
plural
pașan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pășean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pășen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pășin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășin
  • pășinul
  • pășinu‑
  • păși
  • pășina
plural
  • pășini
  • pășinii
  • pășine
  • pășinele
genitiv-dativ singular
  • pășin
  • pășinului
  • pășine
  • pășinei
plural
  • pășini
  • pășinilor
  • pășine
  • pășinelor
vocativ singular
plural
pâșan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâșen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâșen
  • pâșenul
  • pâșenu‑
  • pâșe
  • pâșena
plural
  • pâșeni
  • pâșenii
  • pâșene
  • pâșenele
genitiv-dativ singular
  • pâșen
  • pâșenului
  • pâșene
  • pâșenei
plural
  • pâșeni
  • pâșenilor
  • pâșene
  • pâșenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)