pan¹- [At: DLR / E: fr pan-, ngr παν] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Tot. 2 Întreg.

PAN¹- Element de compunere avînd sensul de «tot», «întreg», servind la formarea unor cuvinte ca: panortodox, panromanic, panslavism etc.

PAN- Element prim de compunere savantă, însemnînd „tot”, „întreg”. [< fr., it. pan-, cf. gr. pas, pantos].

PANTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tot”, „total”, „orice lucru”. V. pan-. [< it. panto-, cf. gr. pas, pantos – tot].

PAM- elem. pan-.

PAN-/PANT(O)-/PAM-/PASI- elem. „tot, întreg”, „universal”. (< fr. pan-, pant/o/-, pam-, pasi-, cf. gr. pas, pantos)

PANTO- elem. pan-.

PANT(O)- elem. pan-.

PASI- elem. pan-.

2) *pan- (vgr. pân, tot), pref. cu care se compun o mulțime de cuvinte, ca: pan-elenizm, -germanizm, -slavizm.

PANT-, v. PANTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., panalgie*.

PAN- „tot, întreg, general”. ◊ gr. pan „tot, întreg” > fr. pan-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. pan-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere extinsă la întregul corp; sin. pantalgie; ~alopoliploid (v. alo-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din încrucișarea a două specii apropiate filogenetic; ~alotriomorf (v. alotrio-, v. -morf), adj., (despre roci magmatice) în care toate mineralele componente mulează forma altor minerale; ~autopoliploid (v. auto-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din poliploidizarea liniilor pure, avînd cromozomi identici sau aproape identici genetic; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere a numărului de elemente sanguine din sîngele periferic; ~cromatic (v. -cromatic), adj., sensibil la toate culorile din spectrul luminii vizibile; ~cronic (v. -cronic), adj., valabil pentru orice epocă; ~cultură (v. -cultură), s. f., concept care exprimă caracterul general-uman al culturii, indiferent de gradul și de stadiul de dezvoltare a societății; ~demie (v. -demie), s. f., epidemie care cuprinde, într-un timp relativ scurt, teritorii imense; ~fobie (v. -fobie), s. f., stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur; sin. pantofobie; ~gamie (v. -gamie), s. f., reproducere, numai accidentală, în cadrul unei populații în care partenerii prezintă posibilități identice de combinare a genelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie care explică mecanismul eredității prin existența unor corpusculi proveniți din celulele întregului organism; ~genozom (v. geno-₁, v. -zom), s. m., corpuscul prezent în nucleu în timpul diviziunii cariocinetice, fiind purtător al caracterelor ereditare; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudorație pe întreaga suprafață a corpului; ~idiomorf (v. idio-, v. -morf), adj., (despre structura rocilor magmatice) în care mineralele componente sînt cristalizate în formele lor proprii cristaline; ~mieloftizie (v. mielo-, v. -ftizie), s. f., dispariție a elementelor hematopoietice din măduva osoasă; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., fenomen prin care fiecare femelă dintr-o populație poate fi fecundată de oricare dintre masculii din acea populație; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., infecție supurativă a tuturor părților componente ale ochiului; ~psihotrop (v. psiho-, v. -trop), adj., (despre substanțe psihoactive) care poate determina efecte inverse de excitare, inhibiție sau depresive, prin simpla invocare exemplificatoare a uneia dintre ele; ~sofie (v. -sofie), s. f., cunoaștere enciclopedică a tuturor cunoștințelor aparținînd disciplinelor umane; ~spermie (v. -spermie), s. f., ipoteză care admite prezența unor germeni de viață pretutindeni în univers; ~sporoblast (v. sporo-, v. -blast), s. n., celulă complexă care cuprinde două sporoblaste înconjurate de o membrană comună; ~trop (v. -trop), adj., (despre microbi) care se localizează în toate organele; sin. pantropic; ~tropic (v. -tropic), adj., pantrop*.

PANTO- „tot, întreg, total, general”. ◊ gr. pas, pantos „tot, întreg” > fr. panto-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. panto-. □ ~clastie (v. -clastie), s. f., stare psihică obsesivă de a distruge totul; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu substanțe vegetale și animale; ~fagie (v. -fagie), s. f., însușirea de a fi pantofag; ~fobie (v. -fobie), s. f., panfobie*; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre ciuperci) care poate crește pe orice gazdă; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen sau o gravură la aceeași mărime sau la altă scară. 2. Dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, a unei galerii, a unui tunel etc.; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor și a înclinării terenului pe o anumită porțiune; ~nomie (v. -nomie), s. f., concept desemnînd prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode, exclusiv marine, cu corp mic și cu 8-12 perechi de picioare foarte lungi; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere generală a viscerelor, datorită unei slăbiri bruște; ~stat (v. -stat), s. n., aparat medical care transformă curentul de la rețea în curenți galvanici, faradici etc., utilizabili în scopuri terapeutice; ~termie (v. -termie), s. f., variație a temperaturii corporale care apare fără o cauză evidentă.

PASI-₂ „dimensiune”. ◊ L. passus „pas” > fr. passi-, germ. id., engl. id. > rom. pasi-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor cavităților pieselor.

PASI-₁ „universal”. ◊ gr. pasi „pentru toți” > fr. pasi-, germ. id., engl. id. > rom. pasi-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de scriere universală.

PANT (Sumitrā Nandan) (1900-1977), poet indian de limbă hindi. Gândirea sa poetică este centrată pe spiritualitatea omului, aspirațiile sale estice și morale; versuri bogate în imagini și simboluri specific indiene („Petala”, „Instincte tinere”, „Glasul epocii”, „Viața la țară”, „Strălucirea aurului”, „Transcendența”).

PANȚ cf. subst. panț sau pantă sau banta de fier pentru ferecat, cf. gr. ∏άνζος, firmă în Atena, 1900; cf. și panțur, terminația -ur, fiind tratată ca sufix. 1. Panțu, N. (Șchei II). 2. Panțucu (Am; Hur 129). 3. Panț/e (17 B I 16); -ea (16 A III 7); Panți, ard. (Viciu 34). 4. Panța b. (Moț). 5. Panțeș, mold. (Sd XXII). 6. Panțoiu s.