O definiție pentru Panț

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANȚ cf. subst. panț sau pantă sau banta de fier pentru ferecat, cf. gr. ∏άνζος, firmă în Atena, 1900; cf. și panțur, terminația -ur, fiind tratată ca sufix. 1. Panțu, N. (Șchei II). 2. Panțucu (Am; Hur 129). 3. Panț/e (17 B I 16); -ea (16 A III 7); Panți, ard. (Viciu 34). 4. Panța b. (Moț). 5. Panțeș, mold. (Sd XXII). 6. Panțoiu s.

Intrare: Panț
Panț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Panț