11 definiții pentru otuzbir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.

otuzbir, ~ă [At: FILIMON, O. I, 180 / V: hotoz~, otoz~, ~ușb~, ut~ sn / S și: otuz-bir, otusbir / E: tc otuzbir] 1 sn (Înv) Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2 sn (Înv) Calup mare Si: calapod. 3-4 smf, a (Reg) Nebun și violent. 5 (Îrg; îe) Cu ~ul Cu forța Si: forțat. 6 sn (Pop; îe) A lua pe cineva cu ~ul A trata cu asprime. 7 (Înv) a Plin de viață Si: nebunatic. 8 a (Pex) Sănătos.

OTUZBÍR s. n. (Învechit) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte cîștigă partida. Acrivița mai căzuse și la darul foițelor: casa plină de jucători, masă lîngă masăotuzbir, ghiordun, ba și sios. CARAGIALE, O. III 34. Ce jucăm, boieri?... Facem un otuzbir... pînă se va găti masa? FILIMON, C. 153. 2. (Numai în expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat. Se cere cu binișorul, se ia cu otuzbirul. PAS, L. I 298.

otuzbir n. un fel de joc cu 31 de cărți: otuzbir, ghiordun, ba și stos CAR. [Turc. OTUZBIR, treizeci și una (joc de hazard)].

otuzbír m. (turc. otuz-bir, treĭ-zecĭ și unu). Vechĭ. Literar. Un joc cu 31 de cărțĭ. Azĭ. Fam. Om violent. S. n. Cu otuzbiru, cu violență: aicĭ nu merge cu otuzbiru!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*otuzbírul (cu ~) loc. adv.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otuzbír (-ruri), s. n.1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333).

Intrare: otuzbir
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otuzbir
  • otuzbirul
  • otuzbiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • otuzbir
  • otuzbirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otuzbir învechit

  • 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Acrivița mai căzuse și la darul foițelor: casa plină de jucători, masă lîngă masă – otuzbir, ghiordun, ba și stos. CARAGIALE, O. III 34.
      surse: DLRLC
    • Ce jucăm, boieri?... Facem un otuzbir... pînă se va găti masa? FILIMON, C. 153.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie locuțiune adverbială Cu otuzbirul = cu forța; cu asprime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forțat un exemplu
    exemple
    • Se cere cu binișorul, se ia cu otuzbirul. PAS, L. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie: