otuzbir, ~ă [At: FILIMON, O. I, 180 / V: hotoz~, otoz~, ~ușb~, ut~ sn / S și: otuz-bir, otusbir / E: tc otuzbir] 1 sn (Înv) Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2 sn (Înv) Calup mare Si: calapod. 3-4 smf, a (Reg) Nebun și violent. 5 (Îrg; îe) Cu ~ul Cu forța Si: forțat. 6 sn (Pop; îe) A lua pe cineva cu ~ul A trata cu asprime. 7 (Înv) a Plin de viață Si: nebunatic. 8 a (Pex) Sănătos.