14 definiții pentru otreapă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otrea sf [At: LB / V: (reg) ~rep sn / Pl: ~epe / E: slv отрєпь] 1 Cârpă de șters. 2 (Reg; îf otrep; îe) A ajunge ~ de vase A deveni om de nimic, fără caracter. 3 (Fig) Om de nimic, fără caracter Si: (pfm) lepădătură, secătură. 4 Om slab, lipsit de voință. 5 Femeie decăzută.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. (Pop.) 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cîrpă (de șters), zdreanță. Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voință. Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.

otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].

otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otreápă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrépei; pl. otrépe

otreápă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; pl. otrépe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

OTREA s. buleandră, cîrpă, fleandură, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandra, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)

otrea s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.

Intrare: otreapă
  • silabație: o-trea-pă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrea
  • otreapa
plural
  • otrepe
  • otrepele
genitiv-dativ singular
  • otrepe
  • otrepei
plural
  • otrepe
  • otrepelor
vocativ singular
  • otrea
  • otreapo
plural
  • otrepelor

otreapă popular

  • 1. Cârpă (de șters).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârpă zdreanță 2 exemple
    exemple
    • Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160.
      surse: DLRLC
    • Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat admite vocativul Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință.
    exemple
    • Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213.
      surse: DLRLC
    • Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.
      surse: DLRLC

etimologie: