2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTCÂRMUÍ vb. IV v. ocârmui.

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

ocârmui vt [At: SIMION DASC., ap. LET. 129 / V: (îrg) otc~, ~mâi, ~mi / Pzi: ~esc / E: ns cf slv окръмити] (Înv) 1 A conduce. 2 A administra.

OCÎRMUÍ, ocîrmuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A cîrmui, a conduce, a guverna; a administra. Pre dînsul îl urmează mulți domni buni, căci inima poporului ce ocîrmuiau era bună. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ Refl. pas. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. Lăcuitorii de la Peru... să ocîrmuiesc și de împărați. DRĂGHICI, R. 65. Variantă: otcîrmuí (ODOBESCU, S. I 320, PISCUPESCU, O. 276) vb. IV.

A OCÂRMUÍ ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti

ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui].

ocîrmuĭésc v. tr. (maĭ vechĭ otc-, d. vsl. otŭkrŭmovati). Rar azĭ. Cîrmuĭesc (o țară), guvernez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocârmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 ocârmuiáscă

ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.

ocîrmui vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).

Intrare: otcârmui
otcârmui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocârmui
  • ocârmuire
  • ocârmuit
  • ocârmuitu‑
  • ocârmuind
  • ocârmuindu‑
singular plural
  • ocârmuiește
  • ocârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocârmuiesc
(să)
  • ocârmuiesc
  • ocârmuiam
  • ocârmuii
  • ocârmuisem
a II-a (tu)
  • ocârmuiești
(să)
  • ocârmuiești
  • ocârmuiai
  • ocârmuiși
  • ocârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • ocârmuiește
(să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuia
  • ocârmui
  • ocârmuise
plural I (noi)
  • ocârmuim
(să)
  • ocârmuim
  • ocârmuiam
  • ocârmuirăm
  • ocârmuiserăm
  • ocârmuisem
a II-a (voi)
  • ocârmuiți
(să)
  • ocârmuiți
  • ocârmuiați
  • ocârmuirăți
  • ocârmuiserăți
  • ocârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ocârmuiesc
(să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuiau
  • ocârmui
  • ocârmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otcârmui
  • otcârmuire
  • otcârmuit
  • otcârmuitu‑
  • otcârmuind
  • otcârmuindu‑
singular plural
  • otcârmuiește
  • otcârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otcârmuiesc
(să)
  • otcârmuiesc
  • otcârmuiam
  • otcârmuii
  • otcârmuisem
a II-a (tu)
  • otcârmuiești
(să)
  • otcârmuiești
  • otcârmuiai
  • otcârmuiși
  • otcârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • otcârmuiește
(să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuia
  • otcârmui
  • otcârmuise
plural I (noi)
  • otcârmuim
(să)
  • otcârmuim
  • otcârmuiam
  • otcârmuirăm
  • otcârmuiserăm
  • otcârmuisem
a II-a (voi)
  • otcârmuiți
(să)
  • otcârmuiți
  • otcârmuiați
  • otcârmuirăți
  • otcârmuiserăți
  • otcârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • otcârmuiesc
(să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuiau
  • otcârmui
  • otcârmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocârmui otcârmui

etimologie: