CÎRMUI (-muesc) vb. tr. 1 ⛵ A ținea cîrma (spre a da direcția) unei corăbii, unei plute. etc. ¶ 2 Ⓕ (și OCÎRMUI) A conduce, a administra, a îngriji de trebile Statului sau de cele particulare, a oblădui, a guverna: începu a cîrmui împărăția cu înțelepciune și dreptate (ISP.).