opțiuni
  • info

11 definiții pentru ostraciza

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTRACIZA, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.

OSTRACIZA, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.

ostraciza vt [At: SADOVEANU, E. 53 / Pzi: ~zez / E: ostraciser] 1 A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv Si: a proscrie. 2 (Pex) A persecuta.

OSTRACIZA, ostracizez, vb. I. Tranz. A proscrie, a scoate, a înlătura din viața publică pe cineva; a persecuta. A fost de fapt ostracizat de contemporani și pus sistematic în umbră. SADOVEANU, E. 53.

OSTRACIZA vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].

OSTRACIZA vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)

A OSTRACIZA ~ez tranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. /

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostraciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ostracizez, 3 ostracizează; conj. prez. 1 sg. să ostracizez, 3 să ostracizeze

ostraciza (a ~) vb., ind. prez. 3 ostracizează

ostraciza vb., ind. prez. 1 sg. ostracizez, 3 sg. și pl. ostracizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTRACIZA vb. v. surghiuni.

OSTRACIZA vb. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.)

Intrare: ostraciza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostraciza
  • ostracizare
  • ostracizat
  • ostracizatu‑
  • ostracizând
  • ostracizându‑
 singular plural
  • ostracizează
  • ostracizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostracizez
 (să)
  • ostracizez
  • ostracizam
  • ostracizai
  • ostracizasem
a II-a (tu)
  • ostracizezi
 (să)
  • ostracizezi
  • ostracizai
  • ostracizași
  • ostracizaseși
a III-a (el, ea)
  • ostracizează
 (să)
  • ostracizeze
  • ostraciza
  • ostraciză
  • ostracizase
plural I (noi)
  • ostracizăm
 (să)
  • ostracizăm
  • ostracizam
  • ostracizarăm
  • ostracizaserăm
  • ostracizasem
a II-a (voi)
  • ostracizați
 (să)
  • ostracizați
  • ostracizați
  • ostracizarăți
  • ostracizaserăți
  • ostracizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostracizează
 (să)
  • ostracizeze
  • ostracizau
  • ostracizară
  • ostracizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostraciza, ostracizezverb

  • 1. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exclude exila persecuta proscrie surghiuni
    • format_quote A fost de fapt ostracizat de contemporani și pus sistematic în umbră. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.