2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostium sn vz ostie3

ÓSTIUM s.n. v. ostie2 [în DN].

ÓSTIUM s. n. 1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr. ostium)

ÓSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium.

ÓSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium.

ostie3 sf [At: DN3 / V: ~ium sn / Pl: ~ii / E: lat ostium] (Atm) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari.

ÓSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

óstie (-ti-e) s. f., art. óstia (-ti-a), g.-d. art. óstiei; pl. óstii, art. óstiile (-ti-i-)

óstie (unealtă de pescuit, azimă, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. óstia(sil. -ti-a), g.-d. art. óstiei; pl. óstii, art. óstiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ostium
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostium
  • ostiumul
  • ostiumu‑
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurile
genitiv-dativ singular
  • ostium
  • ostiumului
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ostie (anat.)
  • silabație: os-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostie
  • ostia
plural
  • ostii
  • ostiile
genitiv-dativ singular
  • ostii
  • ostiei
plural
  • ostii
  • ostiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostium
  • ostiumul
  • ostiumu‑
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurile
genitiv-dativ singular
  • ostium
  • ostiumului
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostium

    • 1.1. Orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii.
      surse: MDN '00
  • 2. Deschidere asemănătoare gurii, la spongieri.
    surse: MDN '00

etimologie:

ostie (anat.) ostium

  • 1. anatomie Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: