2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostentare sf [At: SBIERA, F. S. 400 / Pl: ~tări / E: ostentație css] (Rar) Ostentație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostentá vb., ind. prez. 1 sg. ostentéz, 3 sg. și pl. ostenteáză

Intrare: ostentare
ostentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostentare
  • ostentarea
plural
  • ostentări
  • ostentările
genitiv-dativ singular
  • ostentări
  • ostentării
plural
  • ostentări
  • ostentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ostenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostenta
  • ostentare
  • ostentat
  • ostentatu‑
  • ostentând
  • ostentându‑
singular plural
  • ostentea
  • ostentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostentez
(să)
  • ostentez
  • ostentam
  • ostentai
  • ostentasem
a II-a (tu)
  • ostentezi
(să)
  • ostentezi
  • ostentai
  • ostentași
  • ostentaseși
a III-a (el, ea)
  • ostentea
(să)
  • ostenteze
  • ostenta
  • ostentă
  • ostentase
plural I (noi)
  • ostentăm
(să)
  • ostentăm
  • ostentam
  • ostentarăm
  • ostentaserăm
  • ostentasem
a II-a (voi)
  • ostentați
(să)
  • ostentați
  • ostentați
  • ostentarăți
  • ostentaserăți
  • ostentaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostentea
(să)
  • ostenteze
  • ostentau
  • ostenta
  • ostentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)