2 definiții pentru ostentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ostentare sf [At: SBIERA, F. S. 400 / Pl: ~tări / E: ostentație css] (Rar) Ostentație.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ostenta vb., ind. prez. 1 sg. ostentez, 3 sg. și pl. ostentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ostentare
ostentare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||