12 definiții pentru osmiu Os


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓSMIU s. n. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.

ÓSMIU s. n. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.

osmiu sns [At: PONI, CH. 29 / E: fr osmium] Metal dur de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură în aliaj cu iridiul.

ÓSMIU s. n. Metal dur de culoare cenușie-albăstruie, care se găsește în natură împreună cu platina; este nemaleabil și neductil, neputîndu-se prelucra decît în stare de pulbere; aliat cu iridiul are diverse întrebuințări în industrie.

ÓSMIU s.n. Metal alb și foarte dur, care se găsește în natură împreună cu platina. [Pron. -miu. / < fr. osmium].

ÓSMIU s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, casabil, greu fuzibil, în natură împreună cu platina. (< fr. osmium)

ÓSMIU n. Metal cenușiu-albăstrui, cu duritate mare, dar casant, întrebuințat, mai ales, în aliaje și în calitate de catalizator. /<fr. osmium

*osmiŭ n. (d. vgr. osmé, miros, cin cauza mirosuluĭ particular al unuĭ oxid al său. V. izmă). Chim. Un metal bivalent care se află în mineralele de platină. Are o greutate atomică de 199.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ósmiu [miu pron. miu] s. n., art. ósmiul; simb. Os

ósmiu s. n. [-miu pron. -mĭu], art. ósmiul; simb. Os


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÓSMIU (< fr. {i}; {s} gr. osne „miros”) s. n. Element chimic (Os, nr. at. 76, m. at. 190,2, m. sp. 22,7, p. t. c. 2.700°C, p. f. c. 4.600°C) din familia metalelor platinice; este alb-cenușiu, lucios, foarte dur, dar casant. Se găsește în natură în stare nativă, aliat cu celelalte metale platinice. Foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se întrebuințează sub formă de aliaje cu iridiul, wolframul etc. sau în calitate de catalizator al multor reacții. A fost descoperit de Smithson Tennant în 1803.

Os, simbol chimic pentru osmiu.

Intrare: osmiu
  • pronunție: osmĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osmiu
  • osmiul
  • osmiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • osmiu
  • osmiului
plural
vocativ singular
plural
Os1 (simbol) simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Os
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osmiu Os

  • 1. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul, întrebuințat, mai ales, în aliaje și în calitate de catalizator.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • diferențiere Metal dur de culoare cenușie-albăstruie, greu fuzibil, care se găsește în natură împreună cu platina; este nemaleabil și neductil, neputându-se prelucra decât în stare de pulbere; aliat cu iridiul are diverse întrebuințări în industrie.
    surse: DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Os
    surse: DOOM 2

etimologie: