2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.

OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.

osana [At: CORESI, EV. 104 / A și: (1) osana / E: slv осанна] 1 i (Rel) Cuvânt folosit ca exclamație de bucurie și de slăvire Si: laudă!, mărire!, slavă! 2 sf (Lpl) Cuvânt de laudă, de preamărire Si: aclamație, elogiu, ovație.

OSANÁ, osanale, s. f. (La pl., uneori ironic) Cuvinte de laudă, de slăvire, de preamărire; aclamații, ovații. Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42. Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128. ◊ (La sg., cu valoare de interjecție, mai ales în imnurile religioase) Osana! slavă! sfînt ești! sfînt! VĂCĂRESCU, P. 115. – Accentuat și: osána.

OSANÁ2 ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată. ◊ A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia. /<sl. ossana

OSANÁ1 interj. înv. (se folosește ca exclamație în imnurile religioase) Laudă! Mărire! Slavă! [Acc. și osána] /<sl. ossana

osanà f. 1. aclamațiune religioasă (în sf. Scriptură); 2. strigăt de bucurie: a fost primit cu osanale. [Gr. mod.].

osaná interj. (ngr. și vgr. osanná, d. ebr. hôši’a-na, „salvează[-ne] acum”, refrenu unuĭ imn religios la Jidanĭ: lat. hosanna, vsl. osánna). Strigăt de aclamațiune la vechiĭ Jidanĭ: Osana! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnuluĭ! S. f. Strigăt de aclamațiune, de bucurie: l-aŭ primit cu osanale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osanale s. f. pl., art. osanalele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÁNA interj. (BIS.) laudă!, mărire!, slavă!

OSANÁLE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întâmpina cu ~.)

OSANALE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl intîmpina cu ~.)

Intrare: osana (interj.)
osana2 (interj.) interjecție
  • pronunție: osana, osana
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • osana
Intrare: osana (s.f.)
osana1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osana
  • osanaua
plural
  • osanale
  • osanalele
genitiv-dativ singular
  • osanale
  • osanalei
plural
  • osanale
  • osanalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osanainterjecție

  • 1. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! DEX '09 DEX '98
    • format_quote Osana! slavă! sfînt ești! sfînt! VĂCĂRESCU, P. 115. DLRLC
etimologie:

osana, osanalesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42. DLRLC
    • format_quote Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128. DLRLC
    • chat_bubble A cânta osanale cuiva = a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult. NODEX
      sinonime: elogia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.