opțiuni
  • info

10 definiții pentru osana (s.f.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSANA, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osana] – Din sl. osanna.

OSANA, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osana] – Din sl. osanna.

osana [At: CORESI, EV. 104 / A și: (1) osana / E: slv осанна] 1 i (Rel) Cuvânt folosit ca exclamație de bucurie și de slăvire Si: laudă!, mărire!, slavă! 2 sf (Lpl) Cuvânt de laudă, de preamărire Si: aclamație, elogiu, ovație.

OSANA, osanale, s. f. (La pl., uneori ironic) Cuvinte de laudă, de slăvire, de preamărire; aclamații, ovații. Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42. Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128. ◊ (La sg., cu valoare de interjecție, mai ales în imnurile religioase) Osana! slavă! sfînt ești! sfînt! VĂCĂRESCU, P. 115. – Accentuat și: osana.

OSANA2 ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată. ◊ A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia. /<sl. ossana

osanà f. 1. aclamațiune religioasă (în sf. Scriptură); 2. strigăt de bucurie: a fost primit cu osanale. [Gr. mod.].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osana s. f., pl. osanale

osanale s. f. pl. (mai ales în expr.)

osanale s. f. pl., art. osanalele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSANALE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întâmpina cu ~.)

OSANALE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl intîmpina cu ~.)

Intrare: osana (s.f.)
osana1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osana
  • osanaua
plural
  • osanale
  • osanalele
genitiv-dativ singular
  • osanale
  • osanalei
plural
  • osanale
  • osanalelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osana, osanalesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: urale vivat
    • format_quote Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42. DLRLC
    • format_quote Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128. DLRLC
    • chat_bubble A cânta osanale cuiva = a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult. NODEX
      sinonime: elogia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.