opțiuni

9 definiții pentru osana (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.

OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.

osana [At: CORESI, EV. 104 / A și: (1) osana / E: slv осанна] 1 i (Rel) Cuvânt folosit ca exclamație de bucurie și de slăvire Si: laudă!, mărire!, slavă! 2 sf (Lpl) Cuvânt de laudă, de preamărire Si: aclamație, elogiu, ovație.

OSANÁ, osanale, s. f. (La pl., uneori ironic) Cuvinte de laudă, de slăvire, de preamărire; aclamații, ovații. Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42. Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128. ◊ (La sg., cu valoare de interjecție, mai ales în imnurile religioase) Osana! slavă! sfînt ești! sfînt! VĂCĂRESCU, P. 115. – Accentuat și: osána.

OSANÁ2 ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată. ◊ A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia. /<sl. ossana

osanà f. 1. aclamațiune religioasă (în sf. Scriptură); 2. strigăt de bucurie: a fost primit cu osanale. [Gr. mod.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osaná s. f., pl. osanále

osanále s. f. pl., art. osanálele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSANÁLE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întâmpina cu ~.)

OSANALE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl intîmpina cu ~.)

Intrare: osana (s.f.)
osana1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osana
  • osanaua
plural
  • osanale
  • osanalele
genitiv-dativ singular
  • osanale
  • osanalei
plural
  • osanale
  • osanalelor
vocativ singular —
plural —

osana (s.f.)

  • 1. (la) plural Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urale vivat 2 exemple
    exemple
    • Primit cu osanale și izgonit cu pietre. LESNEA, C. D. 42.
      surse: DLRLC
    • Veșnic... te-or cînta poeții, Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. TOPÎRCEANU, P. O. 128.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cânta osanale cuiva = a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult.
      surse: NODEX sinonime: elogia

etimologie: