8 definiții pentru ortodonție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care se ocupă cu prevenirea și tratamentul pozițiilor defectuoase ale dinților. – Din fr. orthodontie.

ortodonție sfs [At: DN3 / E: fr orthodontie] Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare.

ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie.

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte].

ORTODONȚÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ortodonțíe (or-to-/ort-o-) s. f., art. ortodonțía, g.-d. ortodonțíi, art. ortodonțíei

ortodonțíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonțía, g.-d. ortodonțíi, art. ortodonțíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORT-, v. ORTO-.~iconoscop (v. icono-, v. -scop), s. n., tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți drepți; ~odontologie (v. odonto-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul anomaliilor dentomaxilare; ~odonție (v. -odonție), s. f., metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.

Intrare: ortodonție
  • silabație: or-to-, ort-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortodonție
  • ortodonția
plural
genitiv-dativ singular
  • ortodonții
  • ortodonției
plural
vocativ singular
plural

ortodonție

  • 1. Parte a stomatologiei care se ocupă cu prevenirea și tratamentul pozițiilor defectuoase ale dinților.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: