2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortăcesc, ~ească a [At: ZANNE, P. IV, 225 / Pl: ~ești / E: ortac + -esc] (Reg) 1-2 (Realizat sau) folosit în asociație.

ortăcésc (mă) v. refl. Ban. Mă întovărășesc.

ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

ortăci vrt [At: BUDAI-DELANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: ortac] (Reg) 1-2 A (se) asocia. 3-4 A (se) împrieteni. 5-6 A (se) căsători.

ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se întovărăși, a lega tovărășie cu cineva. Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321.

A SE ORTĂCÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relații de ortăcie; a se întovărăși; a se asocia. 2) A fi în relații de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ortăcí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ortăcéște, imperf. 3 sg. se ortăceá; conj. prez. 3 se ortăceáscă

ortăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcésc, imperf. 3 sg. ortăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.

ortăci vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎMPRIETENI. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

Intrare: ortăcesc
ortăcesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ortăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ortăci
  • ortăcire
  • ortăcit
  • ortăcitu‑
  • ortăcind
  • ortăcindu‑
singular plural
  • ortăcește
  • ortăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ortăcesc
(să)
  • ortăcesc
  • ortăceam
  • ortăcii
  • ortăcisem
a II-a (tu)
  • ortăcești
(să)
  • ortăcești
  • ortăceai
  • ortăciși
  • ortăciseși
a III-a (el, ea)
  • ortăcește
(să)
  • ortăcească
  • ortăcea
  • ortăci
  • ortăcise
plural I (noi)
  • ortăcim
(să)
  • ortăcim
  • ortăceam
  • ortăcirăm
  • ortăciserăm
  • ortăcisem
a II-a (voi)
  • ortăciți
(să)
  • ortăciți
  • ortăceați
  • ortăcirăți
  • ortăciserăți
  • ortăciseți
a III-a (ei, ele)
  • ortăcesc
(să)
  • ortăcească
  • ortăceau
  • ortăci
  • ortăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortăci

  • 1. regional A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asocia întovărăși attach_file un exemplu
    exemple
    • Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ortac
    surse: DEX '09 DEX '98