orografie sf [At: AMFILOHIE, G. V/11 / V: (înv) h~ / Pl: ~ii / E: fr orographie, ngr ὀρογραφία] 1 Ramură a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea formelor de relief ale uscatului. 2 (Rar) Complex al formelor de relief ale uscatului dintr-o anumită regiune.

OROGRAFIE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului.

OROGRAFIE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].

OROGRAFIE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie)

OROGRAFIE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie

orografie f. descrierea munților.

*orografíe f. (vgr. óros, munte și grafie). Descrierea (studiu munților): orografia Daciiĭ.

orografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

orografie (-ro-gra-) s. f., art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

orografie s. f. (sil. -gra-), art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

OROGRAFIE s. v. hipsografie.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen₁), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie₁), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-₁, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.