11 definiții pentru orogeneză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.

OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.

orogene sf [At: ONCESCU, G. 33 / Pl: ~ze / E: fr orogénèse] Proces de cutare a scoarței terestre, având ca rezultat formarea lanțurilor muntoase.

OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de fenomene geologice datorită cărora se formează relieful uscatului.

OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere].

OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)

OROGENÉZĂ f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orogenéză s. f., g.-d. art. orogenézei; pl. orogenéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OROGENÉZĂ s. (GEOL.) orogenie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.

Intrare: orogeneză
orogeneză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orogene
  • orogeneza
plural
  • orogeneze
  • orogenezele
genitiv-dativ singular
  • orogeneze
  • orogenezei
plural
  • orogeneze
  • orogenezelor
vocativ singular
plural

orogeneză

  • 1. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: orogenie

etimologie: