2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNAMENTÁRE, ornamentări, s. f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – V. ornamenta.

ORNAMENTÁRE, ornamentări, s. f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – V. ornamenta.

ornamentare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: ornamenta] Înfrumusețare cu ornamente (1) Si: decorare, împodobire.

ORNAMENTÁRE s. f. Acțiunea de a ornamenta; împodobire, înfrumusețare.

ORNAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; înfrumusețare, împodobire, ornamentație. [< ornamenta].

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornementer.

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornementer.

ornamenta vt [At: CĂLINESCU, B. I. 14 / Pzi: ~tez / E: fr ornamenter] A înfrumuseța cu ornamente (1) Si: a decora, a împodobi.

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi cu ornamente, a orna, a decora ceva cu un motiv.

ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].

ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)

A ORNAMENTÁ ~éz tranz. A împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora. /<fr. ornementer

*ornamentațiúne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamentațiunea ordinuluĭ doric e severă. – Și -áție și -áre.

*ornamentéz v. tr. (fr. ornementer). Ornez, pun ornamente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentắrii; pl. ornamentắri

ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentării; pl. ornamentări

ornamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 ornamenteáză

ornamentá vb., ind. prez. 1 sg. ornamentéz, 3 sg. și pl. ornamenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORNAMENTÁRE s. 1. v. împodobire. 2. v. garnisire.

ORNAMENTARE s. 1. decorare, decorație, gătire, împodobire, înfrumusețare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. garnisire, împodobire, ornare. (~ unei rochii.)

ORNAMENTÁ vb. 1. v. împodobi. 2. v. garnisi.

arată toate definițiile

Intrare: ornamentare
ornamentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornamentare
  • ornamentarea
plural
  • ornamentări
  • ornamentările
genitiv-dativ singular
  • ornamentări
  • ornamentării
plural
  • ornamentări
  • ornamentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ornamenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ornamenta
  • ornamentare
  • ornamentat
  • ornamentatu‑
  • ornamentând
  • ornamentându‑
singular plural
  • ornamentea
  • ornamentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ornamentez
(să)
  • ornamentez
  • ornamentam
  • ornamentai
  • ornamentasem
a II-a (tu)
  • ornamentezi
(să)
  • ornamentezi
  • ornamentai
  • ornamentași
  • ornamentaseși
a III-a (el, ea)
  • ornamentea
(să)
  • ornamenteze
  • ornamenta
  • ornamentă
  • ornamentase
plural I (noi)
  • ornamentăm
(să)
  • ornamentăm
  • ornamentam
  • ornamentarăm
  • ornamentaserăm
  • ornamentasem
a II-a (voi)
  • ornamentați
(să)
  • ornamentați
  • ornamentați
  • ornamentarăți
  • ornamentaserăți
  • ornamentaseți
a III-a (ei, ele)
  • ornamentea
(să)
  • ornamenteze
  • ornamentau
  • ornamenta
  • ornamentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ornamentare

etimologie:

  • vezi ornamenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ornamenta

etimologie: