11 definiții pentru orientalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.

ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.

orientalism sns [At: ȘĂINEANU / P: ~ri-en~ / Pl: ~e / E: fr orientalisme] 1-2 Trăsături care îi caracterizează pe orientali (1-2). 3-6 (Nob) Ceea ce se referă (la orient (2, 5) și) la orientali (1-2). 7 (Rar) Orientalistică.

ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali; moravurile, felul de a fi al orientalilor. (Cu sens peiorativ) Și azi, pe vremea cînd a fost scrisă «O noapte furtunoasă», combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. IBRĂILEANU, SP. CR. 109.

ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme].

ORIENTALÍSM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme)

ORIENTALÍSM n. 1) Fel de a fi propriu pentru orientali; caracter oriental. 2) rar v. ORIENTALISTICĂ. [Sil. -ri-en-] /<fr. orientalisme

orientalism n. totalitatea cunoștințelor relative la datinile, istoria și limbile orientale.

*orientalízm n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istoriiĭ, obiceĭurilor popoarelor din Orient. Gustu lucrurilor din Orient. Fig. Purtare de oriental, tembelîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orientalísm s. n. (sil. -ri-en-)

Intrare: orientalism
  • silabație: o-ri-en- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orientalism
  • orientalismul
  • orientalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • orientalism
  • orientalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orientalism

  • 1. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • peiorativ Și azi, pe vremea cînd a fost scrisă «O noapte furtunoasă», combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. IBRĂILEANU, SP. CR. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Ceea ce se referă la Orient și la orientali.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Gust pentru lucrurile din Orient.
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: