oribil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 123/19 / V: (înv) ~le / S și: orri / Pl: ~i, ~e / E: fr horrible, lat horribilis] 1 Foarte urât. 2 Care inspiră oroare Si: groaznic, hidos, îngrozitor.

ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. ◊ (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.

ORIBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].

ORIBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)

ORIBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis

oribil a. și adv. groaznic.

*oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.

oribile a vz oribil

oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile

oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile

oribil adj. m., pl. oribili; f. sg. oribilă, pl. oribile

ORIBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, grețos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.

ORIBIL adj. 1. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. dezgustător, grețos, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~!) 4. groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (S-a întîmplat un lucru ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

Oribil ≠ frumos