14 definiții pentru orgoliu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGOLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.

ORGOLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.

orgoliu sn [At: HELIADE, O. II, 338 / Pl: ~ii / E: it orgolio cf fr orgueil] Mândrie exagerată Si: îngâmfare, vanitate.

ORGOLIU, orgolii, s. n. Mîndrie, îngîmfare, vanitate, trufie. Cu un fel de orgoliu căuta să-și ascundă suferința. BART, E. 214. Orgoliul meu este și-nvins și umilit. MACEDONSKI, O. II 265.

ORGOLIU s.n. Mîndrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].

ORGOLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio)

ORGOLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio

*orgóliŭ n. (fr. orgueil, it. orgoglio, cuv. germ.). Barb. Trufie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orgoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. orgoliul; pl. orgolii, art. orgoliile (desp. -li-i-)

orgoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. orgoliul; pl. orgolii, art. orgoliile (-li-i-)

orgoliu s. n. [-liu pron. -liu], art. orgoliul; pl. orgolii, art. orgoliile (sil. -li-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORGOLIU s. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificat.)

Intrare: orgoliu
  • pronunție: orgolĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orgoliu
  • orgoliul
  • orgoliu‑
plural
  • orgolii
  • orgoliile
genitiv-dativ singular
  • orgoliu
  • orgoliului
plural
  • orgolii
  • orgoliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orgoliu, orgoliisubstantiv neutru

  • 1. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cu un fel de orgoliu căuta să-și ascundă suferința. BART, E. 214. DLRLC
    • format_quote Orgoliul meu este și-nvins și umilit. MACEDONSKI, O. II 265. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.