9 definiții pentru organolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien.

ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien.

organolit sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr organolithe] (Glg) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice.

ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr. organolithe].

ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr. organolithe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

organolít s. n., pl. organolíte

organolít s. n., pl. organolíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORGANOLIT s. (MIN.) biolit, organogen, rocă organogenă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORGANO- „organ, organic, organism”. ◊ gr. organon „instrument, organ” > fr. organo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. organo-.~filetic (v. -filetic), adj., referitor la apariția, diferențierea și evoluția istorică a organelor vegetale sau animale; ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate deosebită pentru anumite organe sau țesuturi; ~filie (v. -filie3), s. f., filogenie a organelor; ~filogeneză (v. filo-2, v. -geneză), s. f., studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care intră în compoziția substanțelor organice. 2. Care s-a format sub acțiunea organismelor vegetale sau animale. 3. Care participă la formarea compușilor organici. 4. Care produce organe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; sin. organogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., organogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și vegetalelor. 2. Morfologia externă a organelor; ~ide (v. -id), s. f. pl., părți din protoplasma celulei, care îndeplinesc anumite funcțiuni; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Substanță) care are afinitate pentru un anumit organ. 2. adj., Care afectează organele de simț. 3. adj., Care apreciază calitatea produselor alimentare cu ajutorul organelor de simț; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă sedimentară de origine organică; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al organelor; ~patie (v. -patie), s. f., boală a organelor, însoțită de leziuni; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui organ anormal; ~plastic (v. -plastic), adj., capabil de a forma organe; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a organelor în funcție de anumite criterii și caractere; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratare a unor boli, bazată pe folosirea organelor sau a glandelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui organ; ~trofic (v. -trofic), adj., care se hrănește cu substanțe organice; ~trop (v. -trop), adj., care se fixează pe anumite țesuturi organice; sin. organotropi; ~tropic (v. -tropic), adj., organotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., capacitate a unor agenți patogeni de a infecta anumite organe ale gazdei; sin. organotropism.

Intrare: organolit
organolit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organolit
  • organolitul
  • organolitu‑
plural
  • organolite
  • organolitele
genitiv-dativ singular
  • organolit
  • organolitului
plural
  • organolite
  • organolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organolit

  • 1. geologie Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: biolit organogen

etimologie: