7 definiții pentru orbie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBÍE s. f. (Pop.) Starea celui orb2 (1), lipsa vederii. ♦ Fig. Inconștiență, orbire. – Orb2 + suf. -ie.

ORBÍE s. f. (Pop.) Starea celui orb2 (1), lipsa vederii. ♦ Fig. Inconștiență, orbire. – Orb2 + suf. -ie.

orbie sf [At: VARLAAM, C. 342 / Pl: ~ii / E: orb2 + -ie] (Înv) 1-2 Orbire (1-2).

ORBÍE s. f. (Popular) Starea celui orb2 (2), lipsa vederii. ♦ Fig. Inconștiență, orbire. Cum de-ai putut tu, în orbia ta, să nu bagi de samă dorințile și trebuințile oamenilor. SBIERA, P. 153.

ORBÍE f. 1) Lipsă de vedere (totală sau parțială). 2) fig. Întunecare a minții; lipsă de judecată. /orb + suf. ~ie

orbie f. 1. starea celui orb; 2. fig. rătăcire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orbíe (pop.) s. f., art. orbía, g.-d. orbíi, art. orbíei

orbíe s. f., art. orbía, g.-d. orbíi, art. orbíei

Intrare: orbie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbie
  • orbia
plural
genitiv-dativ singular
  • orbii
  • orbiei
plural
vocativ singular
plural

orbie

etimologie:

  • Orb + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98