9 definiții pentru orbire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orbire sf [At: URECHE, L. 76 / Pl: ~ri / E: orbi] 1 Pierdere a vederii Si: (înv) orbiciune (1), orbie (1), orbime (1). 2 (Fig) Lipsă de rațiune Si: inconștiență, rătăcire, (înv) orbiciune (2), orbie (2), orbime (2). 3 (Fig) Înșelare.

ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clarviziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.

ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clarviziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.

ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi (pe cineva), pierderea vederii; fig. întunecare a minții, rătăcire, inconștiență. Nebuniile mele... nu mă pot duce pînă la orbire. SADOVEANU, Z. C. 117. Natalia înțelese... cît de nedreaptă era orbirea ei. D. ZAMFIRESCU, R. 169. Mă duc, vă las orbirii, las țara-n seama voastră. ALECSANDRI, T. II 116. ◊ Loc. adv. Cu orbire = orbește. Nebun cine se-ncrede în tine cu orbire. ALECSANDRI, T. II 121.

orbire f. l. acțiunea de a orbi și starea celui orb; 2. fig. întunecarea minții; 3. nesocotință: nebun cine se ’ncrede ’n tine cu orbire AL.

orbíre f. Acțiunea de a orbi și starea de a fi orb. Fig. Lipsă de rațiune din cauza pasiuniĭ: a te lupta cu orbire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orbíre s. f., g.-d. art. orbírii

orbíre s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORBÍRE s. 1. v. cecitate. *2. v. rătăcire.

ORBIRE s. 1. (MED.) ablepsie, cecitate. 2.* (fig.) întunecare, rătăcire. (A fost doar o clipă de ~.)

Intrare: orbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbire
  • orbirea
plural
  • orbiri
  • orbirile
genitiv-dativ singular
  • orbiri
  • orbirii
plural
  • orbiri
  • orbirilor
vocativ singular
plural

orbire

  • 1. Faptul de a orbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ablepsie cecitate
    • 1.1. figurat Întunecare a minții, lipsă de clarviziune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inconștiență rătăcire întunecare 3 exemple
      exemple
      • Nebuniile mele... nu mă pot duce pînă la orbire. SADOVEANU, Z. C. 117.
        surse: DLRLC
      • Natalia înțelese... cît de nedreaptă era orbirea ei. D. ZAMFIRESCU, R. 169.
        surse: DLRLC
      • Mă duc, vă las orbirii, las țara-n seama voastră. ALECSANDRI, T. II 116.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi orbi
    surse: DEX '98 DEX '09