ORBICULAR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjoară pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.

orbicular, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 183/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr orbiculaire, lat orbicularis] 1 a Globular. 2 a Circular. 3 sm Mușchi de formă circulară care pune în mișcare pleoapele și buzele.

ORBICULAR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.

ORBICULAR, orbiculari, adj. m. (Despre mușchi) Care are o formă circulară și e plasat în jurul anumitor orificii, asupra cărora acționează. ◊ (Substantivat). Mușchi de formă circulară care pune în mișcare pleoapele și buzele. Orbicularii pleoapelor și ai buzelor. ANATOMIA 161.

ORBICULAR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționînd asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].

ORBICULAR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)

ORBICULAR¹ ~ă (~i, ~e) Care este rotund; circular. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis

ORBICULAR² ~i m. Mușchi sub formă de cerc. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis

*orbiculár, -ă adj. (lat. orbicularis). Circular, ca cercu: mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).

orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. orbiculară, pl. orbiculare

orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. orbiculară, pl. orbiculare

orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. sg. orbiculară, pl. orbiculare

ORBICULAR adj. v. circular, globular, rotund, sferic, sferiform.

orbicular adj. v. CIRCULAR. GLOBULAR. ROTUND. SFERIC. SFERIFORM.