12 definiții pentru sferic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

sferic, [At: AMFILOHIE, G. 9/14 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σφαιρικός, it sferico, fr sphérique, lat sphaericus, ger sphärisch] 1 a (Mai ales d. obiecte) Care are forma (asemănătoare) unei sfere (1) Si: globular, (rar) sferular (1), (înv) sfericesc (1). 2 a (Pex; d. obiecte) Care are forma (asemănătoare cu cea a) unui disc, unui cilindru etc. Si: orbicular, rotund, (rar) sferular (2), (reg) tărtăneț, (înv) sfericesc (2). 3 a Care are forma unei părți de sferă Si: (rar) sferular (3), (înv) sfericesc (3). 4 a (D. forma obiectelor) Care seamănă cu o sferă sau cu o parte dintr-o sferă Si: (rar) sferular (4), (înv) sfericesc (4). 5-6 a, av (Pan) (Care se manifestă) în mod egal în toate direcțiile și sensurile. 7 a (Îs) Triunghi ~ Porțiune din suprafața sferei (1) mărginită de trei arce de cerc mari (care se intersectează două câte două în puncte diferite). 8 a (Înv; îs) Trigonometrie ~ă Trigonometrie sfericească (6). 9 a (Îs) Calotă ~ă Parte din suprafața sferei (1) cuprinsă între două planuri paralele, unul secant și altul tangent. 10 a Porțiune de sferă mărginită de o calotă sferică. 11 a (Îs) Suprafață ~ă Suprafața care se obține prin rotirea unui semicerc în jurul diametrului său. 12 a (Îs) Zonă ~ă Porțiune din suprafața sferei (1) cuprinsă între două planuri paralele. 13 a (Îs) Sector ~ Mențiune a punctelor interioare unei sfere (1), situate în interiorul conului, având ca bază un cerc mic al sferei. 14 a (Îs) Compas ~ Compas cu ajutorul căruia se desenează cercuri pe o sferă.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -e, adj. De forma unei sfere.

SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].

SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)

SFÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch

sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.

*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sferic adj. m., pl. sferici; f. sferică, pl. sferice

sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sférică, pl. sférice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÉRIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

Intrare: sferic
sferic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sferic
  • sfericul
  • sfericu‑
  • sferică
  • sferica
plural
  • sferici
  • sfericii
  • sferice
  • sfericele
genitiv-dativ singular
  • sferic
  • sfericului
  • sferice
  • sfericei
plural
  • sferici
  • sfericilor
  • sferice
  • sfericelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sferic, sfericăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.