11 definiții pentru sferic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -e, adj. De forma unei sfere.

SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].

SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)

SFÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch

sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.

*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sféric adj. m., pl. sférici; f. sférică, pl. sférice

sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sférică, pl. sférice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÉRIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

Intrare: sferic
sferic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sferic
  • sfericul
  • sfericu‑
  • sferică
  • sferica
plural
  • sferici
  • sfericii
  • sferice
  • sfericele
genitiv-dativ singular
  • sferic
  • sfericului
  • sferice
  • sfericei
plural
  • sferici
  • sfericilor
  • sferice
  • sfericelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)