4 definiții pentru orbeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBEÁLĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală.

ORBEÁLĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală.

orbea sf [At: PAMFILE, B. 10 / V: (reg) urba~ / Pl: ~eli / E: orbi + -eală] (Reg) 1 Slăbire a vederii. 2 (Îf urbală; îs) ~a găinilor Orbul1 (1) găinilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orbeálă (reg.) s. f., g.-d. art. orbélii; pl. orbéli

orbeálă s. f., g.-d. art. orbélii; pl. orbéli

Intrare: orbeală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbea
  • orbeala
plural
  • orbeli
  • orbelile
genitiv-dativ singular
  • orbeli
  • orbelii
plural
  • orbeli
  • orbelilor
vocativ singular
plural

orbeală

etimologie:

  • Orbi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09