2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

orășean, ~ă smf [At: PALIA (1581), 139/3 / V: (îrg) oroșan, (reg) orâș~, oreșan / Pl: ~eni, ~ene / E: oraș + -ean] Locuitor al unui oraș (1) Si: cetățean.

orâșean, ~ă smf vz orășean

oreșan, ~ă smf vz orășean

oroșan, ~ă smf vz orășean

ORĂȘEAN, orășeni, s. m. Locuitor al unui oraș; Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31.

ORĂȘEAN ~eni m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean

orășean m. locuitor de oraș.

orășeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. oraș). Locuitor din oraș. V. sătean, țăran.

Ortografice DOOM

orășean s. m., pl. orășeni

orășean s. m., pl. orășeni

orășeană s. f., g.-d. art. orășenei; pl. orășene

orășean s. m., pl. orășeni

orășeană s. f., g.-d. art. orășenei; pl. orășene

orășean, -șeni.

Sinonime

ORĂȘEAN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.

ORĂȘEAN s. tîrgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar.

Intrare: orășean
substantiv masculin (M21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășean
  • orășeanul
  • orășeanu‑
plural
  • orășeni
  • orășenii
genitiv-dativ singular
  • orășean
  • orășeanului
plural
  • orășeni
  • orășenilor
vocativ singular
  • orășeanule
  • orășene
plural
  • orășenilor
orâșean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oroșan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oreșan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orășeană
substantiv feminin (F15)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășeană
  • orășeana
plural
  • orășene
  • orășenele
genitiv-dativ singular
  • orășene
  • orășenei
plural
  • orășene
  • orășenelor
vocativ singular
  • orășeană
  • orășeano
plural
  • orășenelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orășean, orășenisubstantiv masculin
orășeană, orășenesubstantiv feminin

  • 1. Locuitor al unui oraș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. DLRLC
    • format_quote În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31. DLRLC
etimologie:
  • Oraș + -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.