2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orășenizat, ~ă a [At: STANCU, R. A. IV, 297 / Pl: ~ați, ~e / E: orășeniza] (Rar) Care și-a însușit felul de viață sau de comportare al orășenilor.

ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor, a se adapta la viața orășenească, a deveni orășean; a se urbaniza. – Orășean + suf. -iza.

ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor, a se adapta la viața orășenească, a deveni orășean; a se urbaniza. – Orășean + suf. -iza.

orășeniza vr [At: BUL. FIL. VI, 54 / Pzi: ~zez / E: orășean + -iza] (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor Si: a se urbaniza.

ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor.

A SE ORĂȘENIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre localități rurale) A deveni oraș; a căpăta trăsături orășenești; a se urbaniza. 2) (despre persoane) A deveni orășean; a-și însuși modul de viață și de conduită al orășenilor; a se urbaniza. /orășean + suf. ~iza

A ORĂȘENIZÁ ~éz tranz. A face să se orășenizeze. /orășean + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orășenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 orășenizeáză

orășenizá vb., ind. prez. 1 sg. orășenizéz, 3 sg. și pl. orășenizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂȘENIZÁT adj. v. urbanizat.

ORĂȘENIZAT adj. urbanizat. (Populație ~.)

ORĂȘENIZA vb. a (se) urbaniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveți.

Intrare: orășenizat
orășenizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășenizat
  • orășenizatul
  • orășenizatu‑
  • orășeniza
  • orășenizata
plural
  • orășenizați
  • orășenizații
  • orășenizate
  • orășenizatele
genitiv-dativ singular
  • orășenizat
  • orășenizatului
  • orășenizate
  • orășenizatei
plural
  • orășenizați
  • orășenizaților
  • orășenizate
  • orășenizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: orășeniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orășeniza
  • orășenizare
  • orășenizat
  • orășenizatu‑
  • orășenizând
  • orășenizându‑
singular plural
  • orășenizea
  • orășenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orășenizez
(să)
  • orășenizez
  • orășenizam
  • orășenizai
  • orășenizasem
a II-a (tu)
  • orășenizezi
(să)
  • orășenizezi
  • orășenizai
  • orășenizași
  • orășenizaseși
a III-a (el, ea)
  • orășenizea
(să)
  • orășenizeze
  • orășeniza
  • orășeniză
  • orășenizase
plural I (noi)
  • orășenizăm
(să)
  • orășenizăm
  • orășenizam
  • orășenizarăm
  • orășenizaserăm
  • orășenizasem
a II-a (voi)
  • orășenizați
(să)
  • orășenizați
  • orășenizați
  • orășenizarăți
  • orășenizaserăți
  • orășenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • orășenizea
(să)
  • orășenizeze
  • orășenizau
  • orășeniza
  • orășenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orășenizat

etimologie:

orășeniza

  • 1. rar A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor, a se adapta la viața orășenească, a deveni orășean; a se urbaniza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: citadiniza târgoveți urbaniza

etimologie:

  • Orășean + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09