2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

orânduitor, ~oare smf [At: LB / V: (iuz) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: orândui + -tor] (Înv) Organizator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orânduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. orânduitori

!orânduitor (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitori

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: orânduitor (adj.)
orânduitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorul
  • orânduitoru‑
  • orânduitoare
  • orânduitoarea
plural
  • orânduitori
  • orânduitorii
  • orânduitoare
  • orânduitoarele
genitiv-dativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorului
  • orânduitoare
  • orânduitoarei
plural
  • orânduitori
  • orânduitorilor
  • orânduitoare
  • orânduitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: orânduitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorul
  • orânduitoru‑
plural
  • orânduitori
  • orânduitorii
genitiv-dativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorului
plural
  • orânduitori
  • orânduitorilor
vocativ singular
  • orânduitorule
plural
  • orânduitorilor
orânduitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orânduitor, orânduitorisubstantiv masculin
orânduitoare, orânduitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Orândui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.