2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
ORÂNDUITOR, -OARE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
ORÂNDUITOR, -OARE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orânduitor, ~oare smf [At: LB / V: (iuz) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: orândui + -tor] (Înv) Organizator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orânduitoriu sm vz orânduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
orânduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. orânduitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!orânduitor (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orânduitor adj. m., pl. orânduitori; f. sg. și pl. orânduitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ORÂNDUITOR s. v. organizator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orînduitor s. v. ORGANIZATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
- silabație: -du-i-tor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
orânduitor, orânduitorisubstantiv masculin orânduitoare, orânduitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care orânduiește, care organizează. DEX '09 DEX '98sinonime: organizator
etimologie:
- Orândui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.