dexonline

info

2 intrări

orânduitor (adj.)
orânduitor (s.m.) orânduitoriu

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de ionel_bufu
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orânduitor, ~oare smf [At: LB / V: (iuz) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: orândui + -tor] (Înv) Organizator.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orânduitoriu sm vz orânduitor

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORÂNDUITÓR s. v. organizator.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orînduitor s. v. ORGANIZATOR.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: orânduitor (adj.)

orânduitor¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	orânduitor	orânduitorul orânduitoru‑	orânduitoare	orânduitoarea
nominativ-acuzativ	plural	orânduitori	orânduitorii	orânduitoare	orânduitoarele
genitiv-dativ	singular	orânduitor	orânduitorului	orânduitoare	orânduitoarei
genitiv-dativ	plural	orânduitori	orânduitorilor	orânduitoare	orânduitoarelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: orânduitor (s.m.)

orânduitor² (s.m.) substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	orânduitor	orânduitorul orânduitoru‑
nominativ-acuzativ	plural	orânduitori	orânduitorii
genitiv-dativ	singular	orânduitor	orânduitorului
genitiv-dativ	plural	orânduitori	orânduitorilor
vocativ	singular	orânduitorule
vocativ	plural	orânduitorilor

orânduitoriu

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orânduitor, -oare (persoană) orânduitoare orânduitoriu

1. învechit Persoană care orânduiește, care organizează.

surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: organizator, -oare (persoană)

etimologie:

Orândui + sufix -tor.

surse: DEX '98 DEX '09