11 definiții pentru organizator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care organizează, care se referă la organizare. – Organiza + suf. -tor.

ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care organizează, care se referă la organizare. – Organiza + suf. -tor.

ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. Care organizează; de organizare. Nici o idee n-a exercitat pînă acum o influență atît de mare asupra destinelor omenirii, nu și-a manifestat forța organizatoare și transformatoare ca. ideile marxism-leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5. ◊ (Substantivat) Organizator de partid. Organizator de grupă sindicală.

ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care organizează (ceva). [Cf. fr. organisateur].

ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care organizează. (< fr. organisateur)

ORGANIZATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau colectiv) care organizează. /a organiza + suf. ~tor

organizator a. și m. care se pricepe a organiza.

*organizatór, -oáre adj. și s. Care organizează: Carol cel Mare a fost un geniŭ organizator, a fost un mare organizator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

organizatór adj. m., s. m., pl. organizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. organizatoáre

organizatór adj. m., s. m., pl. organizatóri; f. sg. și pl. organizatoáre, g.-d. sg. art. organizatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORGANIZATÓR s. (înv.) întocmitor, orânduitor. (E un bun ~.)

ORGANIZATOR s. (înv.) întocmitor, orînduitor. (E un bun ~.)

Intrare: organizator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organizator
  • organizatorul
  • organizatoru‑
plural
  • organizatori
  • organizatorii
genitiv-dativ singular
  • organizator
  • organizatorului
plural
  • organizatori
  • organizatorilor
vocativ singular
  • organizatorule
plural
  • organizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organizator, -oare (persoană) organizatoare organizator

etimologie:

  • Organiza + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • cf. limba franceză organisateur
    surse: DN