optim, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: lat optimus, -a, -um] 1 Cel mai bun. 2 Foarte bun. 3 (Spc) Care asigură cea mai mare eficiență economică.

optime sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~mi / E: opt + -ime] 1 A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. 2 Notă muzicală care reprezintă a opta parte, ca durată, dintr-o notă întreagă.

OPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. (Cu valoare de superlativ, despre noțiuni abstracte) Cel mai bun sau foarte bun (potrivit, indicat etc.).

OPTIME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg. ♦ Notă muzicală valorînd a opta parte dintr-o notă întreagă.

OPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].

OPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

OPTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficiență; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimus

OPTIME ~i f. 1) Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în opt; a opta parte din ceva. 2) muz. Notă cu valoare de a opta parte dintr-o notă întreagă. /opt + suf. ~ime

optime f. a opta parte.

*óptim, -ă adj. (lat. óptimus). Foarte bun: în condițiunĭ optime. V. pesim.

optíme f. (d. opt). A opta parte.

optim¹ adj. m., pl. optimi; f. optimă, pl. optime

optime s. f., g.-d. art. optimii; pl. optimi

optim adj. m., pl. optimi; f. optimă, pl. optime

optime s. f., g.-d. art. optimii; pl. optimi

optim adj. m., pl. optimi; f. sg. optimă, pl. optime

optime s. f., g.-d. art. optimii; pl. optimi

optime, valoare* reprezentând, în cazul divizării binare* a timpilor (I, 2), a opta parte dintr-o notă* întreagă (în cazul diviziunilor (1) excepționale – ex. trioletul*, durata ei relativă scade sau crește).