12 definiții pentru oprobriu oprobiu
Articole pe această temă:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.
oprobriu sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: (nrc) ~biu / Pl: ~ii / E: fr opprobre, lat opprobrium] (Liv; șîs) ~ public Dezaprobare prin care se condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPRÓBRIU s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
OPRÓBRIU s. n. (Livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrșesc astfel de fapte. A se expune oprobriului public.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPRÓBRIU s. n. dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OPRÓBRIU n. Dispreț prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobrium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*opróbriŭ n. (lat. opprobrium). Mare ofensă publică, ultragiŭ, ignominie: a face cuĭva un oprobriŭ. Starea celuĭ ce trăĭește în ignominie: acoperit de oprobiŭ. Acela care cauzează această ignominie: Nerone fu oprobriu omeniriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oprobiu sn vz oprobriu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
opróbriu s. n. (sil. -pro-briu [pron. -brĭu]), art. opróbriul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oprobriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: o-pro-briu
- pronunție: oprobrĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oprobriu oprobiu
- 1. livresc Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.exemple
- A se expune oprobriului public.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză opprobresurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină opprobriumsurse: DEX '09 DEX '98 DN