OPREG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg.

opreg sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~eag / Pl: ~ege, (rar) ~uri, ~egi / E: srb opreg] (Reg) 1 Piesă a costumului popular femeiesc, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură brodată, asemănătoare catrinței. 2 (Îs) Mazăre cu ~ Soi de fasole cu bobul alb, cu o pată neagră.

OPREG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg.

OPREG, oprege, s. n. (La costumul național romînesc din unele regiuni) Fotă, avînd în partea de sus o platcă țesută de care atîrnă fire groase de lină în diferite culori. V. catrință. – Pl. și: opreguri.

OPREG, oprege, s. n. Fotă (avînd în partea de sus o platcă țesută, de care atîrnă fire groase de lînă în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.

opreg n. fotă dinapoi (în Oltenia). [Serb. OPREG].

oprég n., pl. e (sîrb. opreg, șorț, d. vsl. prenšti-prengon, întind. V. preș, prag, prăjină, prujesc). Olt. Ban. Serbia. Vîlnic, fotă brodată (anterioară saŭ posterioară) în costumu național. V. fîstîc 2.

opreag sn vz opreg

opreg (reg.) (desp. o-preg) s. n., pl. oprege

opreg (o-preg) s. n., pl. oprege

opreg s. n. (sil. -preg), pl. oprege

opreg, pl. oprege

opreg (oprege), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular. Sb. opreg (Tiktin; cf. Conev 84). În Banat și Olt.